Insemnarile Hedonistului Noctambul

Matei Tugui

Posts Tagged ‘blog

Game over! Would you like to try again?

leave a comment »

Ma mut in vederea unui nou inceput:

http://mateitugui.wordpress.com

Bine pa!

sursa

Anunțuri

Written by Matei

Februarie 12, 2010 at 7:54 am

Publicat în personale

Tagged with

Singur in cada

with 8 comments

Din cand in cand imi face placere sa umplu cada cu apa calda si sa zac o ora-doua. Si in timp ce ma fierb ca un japonez, citesc. Apoi, sub dus, imi las gandurile sa zburde liber.

In cazul de fata citeam „Caderea advertisingului si ascensiunea PR-ului” pentru un referat si ma enervam, ca tineam cu echipa adversa… asa ca am pus cartea jos si mi-am adus aminte de reclama Cosmote in care am facut figuratie (nu, nu sunt recognoscibil) alaturi de, printre altii, o studenta la Teatru. Urmatoarea asociere, pornind de la teatru, a fost spectacolul O seară cu Radu Beligan, in care am fost impresionat inca o data de maestru. Si nu spun ‘maestru’ din mimetism, respect hamstericesc sau stereotip de exprimare, ci pentru ca asta este, un adevarat maestru. Pe scena si inafara ei. Discursul, lung de peste o ora, tinut in conditiile in care era externat abia de cateva zile, era scris cu pricepere si eruditie, umor si ‘nobleta’. Dar, mai ales, sinceritate. Inainte nu intelegeam expresia „monstru sacru”, mi se parea o exagerare.

Concluzie: teatrul este o meserie de cultura. Se pune intrebarea: mai este sau era?

Pauza publicitara: Stimati tovarasi, astazi se implineste un an de activitate pe blog.

Written by Matei

Iunie 15, 2008 at 5:58 pm

Curiozitate

with 15 comments

Cu siguranta nu sunt un blogger de succes; in medie depasesc cu greu zece cititori pe zi. Poate scriu prea prost, poate prea rar (prefer sa cred a doua varianta), poate sunt un produs de nisa. Nu sufar de o dilema existentiala (dar pe mine de ce nu ma citeste lumea?!) ci din contra, ma face curios sa aflu cine ma citeste, eventual si de ce.

Asadar, va rog, aruncati cu-o parere si c-un link. Poate chiar o scurta (auto)prezentare. Si as mai vrea sa aflu cum ati ajuns pe la mine, daca nu cer prea mult.

Multumesc de vizita si mai vorbim…

Written by Matei

Aprilie 15, 2008 at 1:01 am

Publicat în branding personal

Tagged with ,

Recviem pentru California

with 2 comments

Nu am mai scris de peste o luna. Chiar doua. Nu pentru ca n-as fi avut despre ce (voluntariatul de la IAA European Summit fiind cel mai relevant, profesional, inceperea anului II sau party-ul i-Sound Battle din Loggia, sa spunem pe plan personal) sau pentru ca as fi fost prea ocupat cu facultatea. Chiar mi-am notat aceste lucruri in „obiect gadget Planificare Google Desktop” dar Coana Lene se pare ca a fost mai puternica. Cred ca-mi voi cumpara „Ghidul lenesului” pentru a deveni un practicant cult al acestei arte rafinate. Tot la capitolul carti, astazi am fost la lansare si mi-am cumparat copia cu autograf al noii carti a Dorinei Gutu, New Media. Desi indemnul ei de a scrie m-a motivat sa postez, nu despre asta vrea sa scriu.

Era cald. Foarte cald… Mijlocul lunii august este sufocant in Bucuresti chiar daca ai aer conditionat in camera si masina; doar trebuie sa ajungi din camera in masina si din masina in camere. Dupa ce si-a sarbatorit ziua de nastere la un pahar de vorba cu prietenii, s-a intors acasa putin „binedispus”. Inconstient aproape, dintr-un automatism antrenat de cativa ani incoace, a dat drumul hardughiei de desktop, cooler-ul macinand ca o rasnita ruginita boabele de praf din exteriorul carcasei si depunandu-le in siguranta in interior, sub forma de particule microscopice. Trecand peste indraznetele concepte filosofice care il macina de fiecare data, dupa primele trei pahare de tarie (in seara aia sarbatorise, asa ca era single malt, ce mama dracului!) se uita in lista de seriale, incercand sa aleaga ceva; ce il interesa vazuse deja, ce avea pe hard era umplutura. „Ce porcarie. Sa ma uit pe tv.com sa vad, poate-a mai aparut ceva interesant…” Succes! Sezon trei din Weeds incepea chiar pe 13 august. Si pilotul de la Californication… „Asta nu era un album RHCP? Si asta parca-i ala din dosarele chiX?! Ma rog, hai sa vad ce-i de capu’ lui…”

californication.jpg

Acum, primul – si probabil singurul – sezon s-a terminat.Nu va zic cum, oricum nu conteaza. David Duchovny este Hank Moody, un scriitor new york-ez care s-a mutat odata cu succesul in L.A. Dupa ce ultimul sau roman (God Hates Us All) se bucura de un succes urias si mutilat intr-un film siropos si lacrimogeno-hilar marca Hollywood (A Crazy Little Thing Called Love) si se desparte de mama fiicei sale de 9 ani, intra in „writer’s block”, moment in care incepe si actiunea. Criza lui este autentica: femeia iubita (careia nu i-a cerut mana pentru a evita cliseul casatoriei) urmeaza sa se marite cu un individ bogat dar insipid (dial-tone il caracterizeaza), cariera ii este impotmolita in acest blocaj de creatie si pe fiica lui o vede doar in week-end-uri-uri. De aceea isi ineaca amarul in tarii si intre picioare straine. Serialul abordeaza mai mult sau mai putin tangential teme si tabu-uri precum criza valorilor intr-o societate de consum saturata si suprainformatizata, pervertirea limbajului natural prin jargonul internautic, blogging, religie si spiritualitate, tendintele autodistructive ale intelectualului si dispretul de sine datorat compromisului, precum si multe altele. Asadar nu este inca un serial superficial despre drama scriitorasilor esuati din LA, decorat cu scene gratuite de sex ci chiar merita vizionat. Toate cele 12 episoade. Si apoi revizionat, pentru a intelege toate subtilitatile si implicatiile… asa, ca tema de reflectie pentru acasa.

UPDATE: Acum puteti gasi si sezonul doi, integral…

Written by Matei

Noiembrie 13, 2007 at 5:07 am

Rebranding

with 27 comments

Unu.

E primul post. Sa facem cunostinta. Guynextdoor era luat, fie si 0pium. Eu sunt tipul de la numarul 13 A (ugust) la intersectia lui 87 cu leului. Destul de retras in liceu, umbla cu prieteni mai mari decat el, la facultate a reusit sa fie cel care se saluta si glumeste cu fetele dragute, uneori reusind mai mult. Asa, si? Un prieten m-a acuzat ca sunt superficial si a dat vina pe relatia cu mama mea. Apoi a inceput sa-l imite pe Jiji. Totusi am luat in serios observatia. De aceea blog: ma voi auto-motiva sa privesc in interior. Si prin postari cvasi-inteligente voi incerca sa demonstrez contrariul. Sau nu…

Initial voiam sa-mi descriu blogul astfel: delirul dactilografic al degetelor si deductiilor divagante si divergente. O aliteratie un pic fortata, nu intru totul originala, si totusi sincera. De acum incolo promit sa incerc (adica, in fapt, nu promit nimic) sa scriu mai bine. Si sa fiu eu insumi. Sau nu…

Rebranding.

Vectori: Nick Naylor si Charlie Harper… un pic mai intepator…

In curand si in varianta Light!

Update: Pentru o personalitate tridimensionala, adaugam un al treilea vector: Hank Moody

Written by Matei

Iunie 15, 2007 at 4:52 pm