Despre fatalism si alte tentatii
Navigand prin blogosfera am citi aici o fraza care mi-a atras atentia:
„Deschide ochii si lasa oamenii sa ti se intample. Lasa oamenii sa ti se intample. Lasa-i sa nu se intample daca asa au ei chef. Nu pot sa te mint, o sa ti-o iei in bot. O sa ti-o iei si o sa simti ca te doare. E tot ce pot sa-ti promit. O sa simti.”
Citind aceste ganduri ale lui Bucurenci mi-am zis: uite un cinic melancolic… parca imi aduce aminte de mine… Al doilea gand a fost ca trebuie neaparat sa postez despre asta. Nu o sa dezvolt foarte mult gandurile in care m-am (sur)prins. Toti vrem sa nu ne fie rau, si, pe cat posibil, sa ne fie cat mai bine. Dar din cand in cand merita sa riscam sa ne fie un pic rau, in speranta ca ne va fi mai bine…
Du-te la concert Bob Sinclar (care a fost neasteptat de reusit, omul este un super DJ), distreaza-te cu prieteni si necunoscuti, du-te sa vorbesti cu o ea care ti-a atras atentia in loc sa te gandesti atata ce-o sa-i spui, povesteste cu taximetristii, fii sincer din cand in cand, incearca si sa minti, testeaza-ti limitele…
De ce sa ne oprim la oameni? Eu zic asa: Lasa viata sa ti se intample !
Concluzie: Cu prima ocazie il voi intreba pe cersetorul de la stop cum il cheama.
Intrebare: Oare mai sunt acelasi cinic superficial pe care probabil ca-l plac prietenii? Cum zice Tetelu,
„Aj vrea sa fiu mai transcendental ca tata lu Kant”
Insemnarile Hedonistului Noctambul 
Astept sa ne spui cum il cheama pe cersetor.
Radu
iunie 29, 2007 at 5:08 am
Mi se pare mie, sau aia chiar sunt porumbei? Life as it is. In a cinic way.
thickglasses
iunie 29, 2007 at 8:46 am
as vrea sa fiu mai transcedental ca tata lu kant =)) =)) genial! dar si asta e un lucru cinic…
iulian
iunie 29, 2007 at 3:05 pm
nu-s porumbei sunt boboci de rata, obsedatule
iar cea care ii fura banii din geanta e mama-rata…
pretty good con, come to think of it
0pium
iunie 29, 2007 at 4:32 pm
„Dar din cand in cand merita sa riscam sa ne fie un pic rau, in speranta ca ne va fi mai bine…”
nu iti poti asuma riscul……….. un rau prost facut te poate afecta probabil si toata viata, asta referitor la ce am discutat sambata seara cu desconsiderarea si pesimismul……….nu stiu ce raspuns sa dau la intrebarea „e mai bine sa fii pesimist sau optimist?” vezi tu ceea ce ai scris mai sus mi-ar da un raspuns dar nu stiu si daca este cel mai corect. ceea ce ai scris tu mai sus este destul de adevarat dar in mare parte pentru oamenii care nu au dat de un rau asa de mare ca sa ii puna putin pe ganduri cand mai inceraca si a doua oara marea cu degetul, asa ca nu cred ca putem generaliza chestia asta.
seb
iulie 2, 2007 at 11:29 am
cel mai bine e sa fii realist, zic eu. eu nu instig la optimism excesiv ci vreau sa evit auto-exilul intr-o cochilie menita sa te apere de orice pericol… si nici nu zic „asuma-ti orice risc, indiferent de posibilele consecinte” pentru ca ar fi inconstienta si prostie, mai degraba zic „nu te feri din cand in cand sa infrunti un refuz, incearca mici placeri ale vietii, incearca ceva nou”.
da, cateodata asuma-ti un risc mai mare, daca si castigul e pe masura, dar ce zici tu cu raul ireversibil (psihologic banuiesc) am impresia ca se refera la relatii, nu?
0pium
iulie 2, 2007 at 6:55 pm
“nu te feri din cand in cand sa infrunti un refuz, incearca mici placeri ale vietii, incearca ceva nou”.
asta doar in cazul in care oamenii din jur iti sunt intradevar prieteni……….nu de alta dar nu e bine sa te deschizi orcui s-ar putea sa te afecteze o chestie ca asta deaoarece prietenii inchipuiti vor incerca mereu sa fie deasupra ta………….asa ca si un refuz te poate afecta cateodata
ce sa zic mai bine stai in carapacea ta si incerci sa iti asumi un risk atunci cand toate piedicile au fost indepartate……….sau cel putin asta este parerea mea
iar treaba cu relatiile………..si intr-o relatie de munca nu-ti poti asuma toate riscurile…….de ce……..pt ca s-ar putea ca la un momendat sa te saturi de de cate firme ai schimbat pe motiv de risc si altele si o sa vrei sa te stabilesti si sa muncesti doar intr-una……….viata ne invata sa fim realisti noi decidem doar cand devenim acei realisti fara vlaga si puterea de a mai trece peste un esec
intradevar lasa-ti viata sa ti se’ntample dar nu la un nivel prea mare sar putea sa n-o mai poti controla
referitor la chestia asta eu cred ca fiecare avem cate un secret tinut in adancul sufletului si pe care nu avem de gand sa-l divulgam poate chiar niciodata sau cel putin nu acum asa ca nu o poti lasa chiar asa sa ti se intample mai degraba „life is full of sheet and wee are full of life” cel putin in tara asta de kkt
seb
iulie 3, 2007 at 12:44 pm
macar asa afli ca-ti sunt prieteni aparenti si nu adevarati si tot ai castigat ceva, chiar daca iti afecteaza increderea in ceilalti prieteni… ma rog, reactia depinde de la om la om, daca te retragi in carapace sau iti retragi doar capul, pe jumatate
lasa viata sa ti se intample e o metafora, nu e fatalism ci chiar contrarul: simte ca traiesti, nu te abandona iluziei ca un maestru-papusar ne dirijeaza pe toti si oricum nu ne putem controla viata
0pium
iulie 3, 2007 at 12:53 pm
dupa cum ti-am zis de treaba cu riscul………si refuzul…….de ce sa ajungem la asa ceva cand putem f simplu sa ramanem prieteni fara………….de ce sa stau dupa ce m-ai refuzat sa te iau la zefleme???
vrei sa aflii ce inseamna durerea intreaba pe cine trebuie:D
intreaba daca ar mai face acelas lucru si a doua oara
sper ca stii la ce ma refer in textul acesta
seb
iulie 3, 2007 at 1:02 pm
asa ca moartea nu poate fi controlata si nici dragostea care nu te intreaba cand vine in schimb viata se poate controla fff usor trebuie doar sa stii ce vrei si cand sa vrei
seb
iulie 3, 2007 at 1:03 pm
Sa stii sa vrei in primul rand 🙂
Ioana
iulie 5, 2007 at 6:01 pm
[…] Tugui – Despre fatalism si alte tentatii, California […]
blog rock&roll « tot ce se vede prin ochelari
iulie 11, 2007 at 3:12 pm
Esti nasol de laudaros Titi…din pacate te-am citit pe aici…Nasoleala…
Juler Magnus
iulie 12, 2007 at 2:37 am
Bine J.M., fii tu smerit, ca doar asta e virtutea cea mai de pret…
Cat despre „Nasoleala…” fii amabil si explica, argumenteaza…
0pium
iulie 12, 2007 at 4:51 am
Ma, asa mi s-a facut un rau instant cand am citit aici.. da` un rau din ala bun, cum mai primesti cateodata o palma cand ai o revelatie sau gasesti ceva frumos. Misto. Bucurenci le zice bine. 🙂
aduceriamintesistele
noiembrie 20, 2007 at 2:22 pm
[…] nici nu-mi amintesc sa-l fi citit, desi Bucurenci scrie parca pe limba mea. Textul l-am gasit la 0pium, iar textul integral il gasiti la […]
Numai atunci deschide ochii. « nu cred in intamplare
noiembrie 20, 2007 at 3:14 pm
Adevarat ca mai devreme sau mai tarziu ai sa „ti-o iei in bot”…conteaza ce faci dupa…continui sa incerci si sa vrei sa simti sau te multumesti cu resturile aruncate de altii…
„cinic superficial” spui!?ciudat cat de superficial poate fi un om care isi face un titlu de glorie din a fi asa, si care cu toate astea e in stare sa lege prietenii destul de frumoase…sigur ai sa imi spui ca te refereai la auperficialitatea in relatiile cu „gagicile”…de acord cu tn: o astfel de relatie nu poate fi numita altfel decat frivola…dar daca chiar credeai ca lumea se imparte in prieteni si gagici, nu cred ca mai gaseam astazi aceste insemnari pline de „superficialitate”.
H. Heller
decembrie 21, 2008 at 10:32 pm
la naiba, m-ai prins… ce ma fac, acum ca m-ai dat de gol? or sa se astepte oamenii la seriozitate
you are clearly over thinking it…
0pium
decembrie 22, 2008 at 7:00 pm
:))ironia cea de toate zilele…poate…defect profesional as putea spune…but so are you…
H.Heller
decembrie 22, 2008 at 9:30 pm
„Toti vrem sa nu ne fie rau, si, pe cat posibil, sa ne fie cat mai bine. Dar din cand in cand merita sa riscam sa ne fie un pic rau, in speranta ca ne va fi mai bine…”….uite ceva ce mi se potriveste 🙂
S
decembrie 23, 2008 at 9:36 pm
🙂 ai grija sa nu te indragostesti 😛
0pium
decembrie 23, 2008 at 10:54 pm
Crezi ca e chiar atat de usor?….:)
S
decembrie 28, 2008 at 2:00 pm