Insemnarile Hedonistului Noctambul

Matei Tugui

Archive for Iunie 2007

Despre fatalism si alte tentatii

with 22 comments

Navigand prin blogosfera am citi aici o fraza care mi-a atras atentia:

„Deschide ochii si lasa oamenii sa ti se intample. Lasa oamenii sa ti se intample. Lasa-i sa nu se intample daca asa au ei chef. Nu pot sa te mint, o sa ti-o iei in bot. O sa ti-o iei si o sa simti ca te doare. E tot ce pot sa-ti promit. O sa simti.”

Citind aceste ganduri ale lui Bucurenci mi-am zis: uite un cinic melancolic… parca imi aduce aminte de mine… Al doilea gand a fost ca trebuie neaparat sa postez despre asta. Nu o sa dezvolt foarte mult gandurile in care m-am (sur)prins. Toti vrem sa nu ne fie rau, si, pe cat posibil, sa ne fie cat mai bine. Dar din cand in cand merita sa riscam sa ne fie un pic rau, in speranta ca ne va fi mai bine…

Du-te la concert Bob Sinclar (care a fost neasteptat de reusit, omul este un super DJ), distreaza-te cu prieteni si necunoscuti, du-te sa vorbesti cu o ea care ti-a atras atentia in loc sa te gandesti atata ce-o sa-i spui, povesteste cu taximetristii, fii sincer din cand in cand, incearca si sa minti, testeaza-ti limitele…

life-as-it-is.jpg

De ce sa ne oprim la oameni? Eu zic asa: Lasa viata sa ti se intample !

Concluzie: Cu prima ocazie il voi intreba pe cersetorul de la stop cum il cheama.

Intrebare: Oare mai sunt acelasi cinic superficial pe care probabil ca-l plac prietenii? Cum zice Tetelu,

„Aj vrea sa fiu mai transcendental ca tata lu Kant”

Written by Matei

Iunie 29, 2007 at 4:37 am

Publicat în branding personal, opinii

Tagged with , ,

O privire aparte asupra eternei si fascinantei Romanii

with 7 comments

motto: Timpul avea rabdare cu oamenii

completare: so we’re in Capalnita, where you fold the map, in the middle of Romania (=no man’s land)

california-dreamin.jpg

Inainte de a citi mai departe uitati-va la trailer si cititi sinopsisul, fie aici fie pe siteul oficial al filmului.

Acum ca stiti despre ce e vorba, banuiti de ce a fost premiat la Cannes. Eu zic sa nu banuiti, sa mergeti sa va convingeti. Nu-l trageti de pe oDC si va uitati acasa. Mergeti la cinema!

Imaginea zugravita de Cristian Nemescu este dramatic de realista… nu mi se pare ca exagereaza cu nimic, nu e cazul unor hiperbole audio-vizuale… o sa bufniti in ras ca sa nu plangeti. Filmul iti lasa un gol in stomac si taie cheful de a face „caterinca” dupa, discutiile gen „ce tare a fost faza aia cu… da ma, aia” nu-si au locul. Gandesti asa mult la ce ai vazut ca nu esti in stare sa distingi gandurile unul de celalalt si simti un mare blanc. Poate ca l-am laudat prea mult si va cresc asteptarile. Dar nu cred sa va dezamageasca.

Idee: cand ma fac mare ma fac sef de gara. Pentru ca Vasilescu interpreteaza genial. Personajul Doiaru este un Moromete – Catavencu on crack

Concluzie: cinematografia romaneasca e pe calea cea buna. Astept sa gaseasca si restul tarii aceasi cale…

Written by Matei

Iunie 23, 2007 at 5:02 pm

Noaptea Devoratorilor de Publicitate

leave a comment »

Printul

Opt seara. In fata salii Polivalente grupuri de oameni fumand. La opt si cinci imbulzeala, toti se reped spre intrari; nu ne-am calcat in picioare dar nici civilizat nu m-am simtit. De unde competitia asta? Goana dupa scaune bune… central, nu prea sus si nici prea jos, sa stai eventual chiar in dreptul ecranelor de proiectie… de inteles totusi. Am prins locuri bune, am tinut scaune libere pentru prietenii intarziati, conflicte cu cei care doreau scaunele pe care le tineam noi, asa e cand strangi multi oameni intr-un loc, indiferent de eveniment si de nivelul de educatie al participantilor…In fine, parisianul Thomas „Goodfella” Lecuyer era la platane, muzica Ok. Pe la noua si jumatate incepe concertul Sensor. Nu e genul meu de muzica, dar a fost acceptabil. Totusi, multi din jur au apreciat, asadar alegerea a fost potrivita. Liniste! Incep reclamele! Spoturile au fost interesante, unele s-au repetat de anii trecuti, altele nu le mai vazusem niciodata. Nu mi-au placut cele vechi (desi inteleg intentia de a arata inceputurile publicitatii, un before and after sau then and now) si cele cantate si dansate, modelul cultural african si oriental. M-au impresionat elvetienii, biscuitii suedezi si compania aeriana din Hong-Kong. Panorama romaneasca s-a limitat la trei sporturi, din care doar pe cea la Boom Comedy o stiam (vreau neaparat melodia acea). Oricum se putea mult mai bine, peisajul publicitar romanesc e mult mai vast si calitativ decat ce ne-a fost prezentat…Lansarea cartii despre viata lui Jean Marie Boursicot din prima pauza nu am prins-o, banuiesc ca a fost undeva in imbulzeala din hol. Poate o sa-mi cumpar cartea… Sau nu…Numarul spectatorilor era estimat la 7000, nu cred ca au fost atatia deoarece colturile erau aproape goale. Spre final ( patru dimineata) mai erau una-doua sute de entuziasti ramasi, tolaniti sau adormiti pe scaune si pe jos.Per ansamblu evenimentul a fost mai reusit decat anul trecut, a fost extraordinar de cald dar mai putin decat atunci, Sensor a fost mai apreciat decat Parazitii, lumea a inceput sa plece in masa pe la doua si nu la miezul noptii. In atentia domnului Dan Chisu si Zero events: ar fi ideal daca s-ar gasi o solutie pentru a evita caldura excesiva.

http://www.hotnews.ro/articol_75479-Noaptea-devoratorilor-de-publicitate-lansata-in-premiera-la-Bucuresti.htm http://www.hotnews.ro/articol_75585-Lansarea-cartii-%27Devorator-pentru-ca-asta-vreau-%27-de-Claude-Maubon.htm

Update: Idee – ce-ar fi daca ar exista Orange Arena, pentru asemenea evenimente?

Written by Matei

Iunie 17, 2007 at 9:28 pm

Rebranding

with 27 comments

Unu.

E primul post. Sa facem cunostinta. Guynextdoor era luat, fie si 0pium. Eu sunt tipul de la numarul 13 A (ugust) la intersectia lui 87 cu leului. Destul de retras in liceu, umbla cu prieteni mai mari decat el, la facultate a reusit sa fie cel care se saluta si glumeste cu fetele dragute, uneori reusind mai mult. Asa, si? Un prieten m-a acuzat ca sunt superficial si a dat vina pe relatia cu mama mea. Apoi a inceput sa-l imite pe Jiji. Totusi am luat in serios observatia. De aceea blog: ma voi auto-motiva sa privesc in interior. Si prin postari cvasi-inteligente voi incerca sa demonstrez contrariul. Sau nu…

Initial voiam sa-mi descriu blogul astfel: delirul dactilografic al degetelor si deductiilor divagante si divergente. O aliteratie un pic fortata, nu intru totul originala, si totusi sincera. De acum incolo promit sa incerc (adica, in fapt, nu promit nimic) sa scriu mai bine. Si sa fiu eu insumi. Sau nu…

Rebranding.

Vectori: Nick Naylor si Charlie Harper… un pic mai intepator…

In curand si in varianta Light!

Update: Pentru o personalitate tridimensionala, adaugam un al treilea vector: Hank Moody

Written by Matei

Iunie 15, 2007 at 4:52 pm