http://mateitugui.wordpress.com

Bine pa!

sursa

Filmulet la care nu merge embed…

Detalii si confirmari aici. Va asteptam!

Altii insa ii mai poti gasi si pe YouTube:

Daca aveti rabdare (eu am avut) urmariti toate cele 14 fragmente. Veti vedea un mare om si un geniu al actoriei, umorului si improvizatiei. Apropos de umor, merita si show-urile sale de stand-up…

PS: Tot la “Inside the Actor’s Studio” puteti gasi un material (e drept, mai scurt) cu Hugh Laurie, genialul Dr. House…

Adica? Imi doresc oameni care sa aiba coordonate morale reale si non-religioase, initiativa si pasiune. Vreau sa vad oameni facand lucruri cu placere, din dragul de a le face. Indivizi, nu caricaturi.

Nu mai vreau cocalari si interlopi, trebuia oprita ascensiunea necrofagilor ‘smecheri’. In aceasta privinta, voi incerca sa evit cat mai mult compromisurile…

Totodata, simt nevoia sa recomand o carte si un film.

SESIUNE – substantiv feminin

1) Perioada in care au loc sedintele unui organ reprezentativ al puterii de stat, judiciar sau stiintific, unde se iau in discutie si se rezolva probleme importante.

2)  sesiune de examene: perioada de examene in sistemul invatamantului.

Then, my friends, let us begin!

Urc la Romana, in directia Unirii, si raman lipit de usa, ca nu se mai deschide. In dreapta mea erau patru consumatori de Unirea care nu reauseau sa articuleze cu succes nici macar un cuvant de beti ce erau. Unul statea jos pe cel mai apropiat scaun, doi erau in fata lui in picioare, tinandu-se cu ambele maine de bare, iar ultimul era mai separat de ei, in coltul usii langa care ma aflam si eu. Acesta era ciuca batailor celorlalti. Dintre cei aflati in picioare, unul il pocnea spunandu-i sa iasa afara (in tunel?), celalalt il “dresa” sa nu indrazneasca sa plece. Palmuindu-l pe rand, se intindeau peste cel asezat, pe care il mai atingeau involuntar (de, miscarile lor nu erau dintre cele mai controlate). Acesta, culmea, tot pe al patrulea il lovea “Tine-ti mainile acasa, ba!”. Pana la urma, colegul lor maltratat a coborat, acompaniat de un sut in dos, la Unirii…

2. Tot la metrou, o ora mai tarziu

La Universitate, asteptam trenul catre Romana. Pe peron se mai aflau, printre altii, un cuplu (o blondina imbracata normal cu un tip pe la 25 de ani, pardesiu, servieta, par lung si cret) si un barbat mai in varsta (solid, par alb, sa zic 50 de ani, ochelari de soare mari, geanta diplomat). Nu se cunosteau dar dintr-o data vad ca vorbesc aprins cei doi masculi si barbatul ii trage un pumn tanarului. Atunci acesta ii trage o servieta in cap si ii zboara ochelarii de la ochi, dupa care pleaca mai incolo cu prietena lui. Ai fi putut crede ca s-a terminat asa, dar ar fi fost naiv… Barbatul (ma repet, dar nu pot spune domnul din moment ce  el a dat primul) si-a luat geanta diplomat, s-a dus langa cei doi, a lasat-o jos si s-a infipt in parul celuilalt: cu o mana il tinea de par, cu cealalta ii mai dadea cate un pumn (ma rog, nu nimerea el prea bine, dar nu il pot acuza ca nu incerca pe cat putea de bine). Atunci a intervenit un domn sa incerce sa-l tina pe agresorul furios si au venit si trei baieti de la Scorseze, sa “sparga gasca”. Concluzia a fost “Hai la Politie, la Unirii, sa lamurim cum sta treaba”.

3. Aseara, putin dupa zece, un prieten a avut un accident usor cu masina. Voia sa faca dreapta pe o strada cu sens unic, de unde venea, bineinteles, un taximetrist pe contrasens. A franat brusc iar motociclistul din spatele lui n-a reusit sa evite complet, spargandu-i farul si zburand prin aer. Din fericire omul nu s-a lovit grav, a inteles de ce franase omul, si-a asumat vina si nu s-a luat nimeni la bataie. Ba chiar era foarte de treaba. Problema a fost ca au trebuit sa mearga totusi la Politie, pentru dovada. Unde au asteptat cinci ore. Da, CINCI. De la zece jumate pana la patru dimineata. Pentru ca la miezul noptii se injumatateste personalul, indiferent de volumul de munca. Macar n-au fost la Politie la Unirii…

In schimb el si-a format o rutina: in fiecare seara cand se intoarce acasa, oricat de tarziu, verifica ce face prietenul sau. Daca doarmea il mangaia pe cap, daca nu… il mangaia si ii inchidea usa. In seara aceasta insa a rupt rutina. De ce? Pentru ca un junghi, de provenienta necunoscuta si cu destinatie aleatorie, il facu sa realizeze in fata usii ca nu mai are pe cine verifica. Pentru ca prietenul lui s-a dus, si tot ce va ramane este o placuta funerara cu poza si un loc concesionat langa Glina.

Cum cine?

Prietenul Lord…

Mai nou mi-am facut cont pe facebook. Si imi place mai mult, e mai ‘curat’, ca sa zic asa. Urmeaza un cont pe LinkedIn, care este o retea profesionala, deci s-ar putea dovedi chiar utila. Poate ma aventurez chiar si in MySpace, sa-mi iau muzica…

Nu o sa-mi sterg contul de hi5 inca (mai e util in masura in care imi aminteste zilele de nastere ale unor cunoscuti), dar voi incerca sa-l verific mai rar. Din ce in ce mai rar…

De ce? Pentru ca simpla vizionare a unor albume de poze este cvasi-nula. Pentru ca oamenii “nu raspunde” la mesaje. Pentru ca sunt prea multi cocalari care vorbesc/scriu ca niste poponari alintati de 14 ani. Pentru ca e prea plin de dive inchipuite. Pentru ca…

Elitist? Trend-follower?

Look at me caring!

In aceasta seara insa am participat la un alt eveniment IAA YoungPro, care a iesit la fel de misto ca si primul, doar ca mai educativ: ne-am uitat la spoturile care au castigat Gold si Grand Prix la Cannes, dimpreuna cu Andrei Cohn si Ema Prisca. Spotul care m-a impresionat mai puternic este unul cu niste clovni nostalgici.

Sloganul mi-a adus aminte de examenul de peste cateva ore – si cuvintele tovarasului Lenin…