Dupa orice premiera reusita (off line dar si on line), vine si sequel-ul:

Detalii si confirmari aici. Va asteptam!

Admir oamenii cu adevarat pasionati de ceva, care se dedica pana la performante iesite din comun, care aprofundeaza ceva pana devin un reper in acel domeniu. Acesti oameni consider ca reprezinta modele de urmat. Multi dintre ei pot fi gasiti pe ted.com …

Altii insa ii mai poti gasi si pe YouTube:

Daca aveti rabdare (eu am avut) urmariti toate cele 14 fragmente. Veti vedea un mare om si un geniu al actoriei, umorului si improvizatiei. Apropos de umor, merita si show-urile sale de stand-up…

PS: Tot la “Inside the Actor’s Studio” puteti gasi un material (e drept, mai scurt) cu Hugh Laurie, genialul Dr. House…

In timpul unei scurte scufundari in butoiul cu melancolie (adica zacand in cada plina cu apa calda, singur cu gandurile mele) am gasit raspunsul pentru leapsa primita de la Corina: (a)moralitatea materialista de inspiratie crestina.

Adica? Imi doresc oameni care sa aiba coordonate morale reale si non-religioase, initiativa si pasiune. Vreau sa vad oameni facand lucruri cu placere, din dragul de a le face. Indivizi, nu caricaturi.

Nu mai vreau cocalari si interlopi, trebuia oprita ascensiunea necrofagilor ’smecheri’. In aceasta privinta, voi incerca sa evit cat mai mult compromisurile…

Totodata, simt nevoia sa recomand o carte si un film.

SESIUNE – substantiv feminin

1) Perioada in care au loc sedintele unui organ reprezentativ al puterii de stat, judiciar sau stiintific, unde se iau in discutie si se rezolva probleme importante.

2)  sesiune de examene: perioada de examene in sistemul invatamantului.

Then, my friends, let us begin!

1. Metrou, ora de gratie sase seara.

Urc la Romana, in directia Unirii, si raman lipit de usa, ca nu se mai deschide. In dreapta mea erau patru consumatori de Unirea care nu reauseau sa articuleze cu succes nici macar un cuvant de beti ce erau. Unul statea jos pe cel mai apropiat scaun, doi erau in fata lui in picioare, tinandu-se cu ambele maine de bare, iar ultimul era mai separat de ei, in coltul usii langa care ma aflam si eu. Acesta era ciuca batailor celorlalti. Dintre cei aflati in picioare, unul il pocnea spunandu-i sa iasa afara (in tunel?), celalalt il “dresa” sa nu indrazneasca sa plece. Palmuindu-l pe rand, se intindeau peste cel asezat, pe care il mai atingeau involuntar (de, miscarile lor nu erau dintre cele mai controlate). Acesta, culmea, tot pe al patrulea il lovea “Tine-ti mainile acasa, ba!”. Pana la urma, colegul lor maltratat a coborat, acompaniat de un sut in dos, la Unirii…

2. Tot la metrou, o ora mai tarziu

La Universitate, asteptam trenul catre Romana. Pe peron se mai aflau, printre altii, un cuplu (o blondina imbracata normal cu un tip pe la 25 de ani, pardesiu, servieta, par lung si cret) si un barbat mai in varsta (solid, par alb, sa zic 50 de ani, ochelari de soare mari, geanta diplomat). Nu se cunosteau dar dintr-o data vad ca vorbesc aprins cei doi masculi si barbatul ii trage un pumn tanarului. Atunci acesta ii trage o servieta in cap si ii zboara ochelarii de la ochi, dupa care pleaca mai incolo cu prietena lui. Ai fi putut crede ca s-a terminat asa, dar ar fi fost naiv… Barbatul (ma repet, dar nu pot spune domnul din moment ce  el a dat primul) si-a luat geanta diplomat, s-a dus langa cei doi, a lasat-o jos si s-a infipt in parul celuilalt: cu o mana il tinea de par, cu cealalta ii mai dadea cate un pumn (ma rog, nu nimerea el prea bine, dar nu il pot acuza ca nu incerca pe cat putea de bine). Atunci a intervenit un domn sa incerce sa-l tina pe agresorul furios si au venit si trei baieti de la Scorseze, sa “sparga gasca”. Concluzia a fost “Hai la Politie, la Unirii, sa lamurim cum sta treaba”.

3. Aseara, putin dupa zece, un prieten a avut un accident usor cu masina. Voia sa faca dreapta pe o strada cu sens unic, de unde venea, bineinteles, un taximetrist pe contrasens. A franat brusc iar motociclistul din spatele lui n-a reusit sa evite complet, spargandu-i farul si zburand prin aer. Din fericire omul nu s-a lovit grav, a inteles de ce franase omul, si-a asumat vina si nu s-a luat nimeni la bataie. Ba chiar era foarte de treaba. Problema a fost ca au trebuit sa mearga totusi la Politie, pentru dovada. Unde au asteptat cinci ore. Da, CINCI. De la zece jumate pana la patru dimineata. Pentru ca la miezul noptii se injumatateste personalul, indiferent de volumul de munca. Macar n-au fost la Politie la Unirii…

Se stiu de mult timp. Poate nu chiar din copilarie, mai degraba de undeva mai aproape de adolescenta… noua, zece ani… Nici el nu mai stie exact. Nu poti spune ca isi vorbeau foarte des. Ba chiar deloc. Totusi, gaseau cumva o cale sa se inteleaga, sa comunice dincolo de cuvinte. Relatia lor era una aparte, bazata imai ales pe fidelitate, constanta, mai putin pe apropiere. E bine sa ai un prieten care sa te ajute sa refulezi, sa te descarci din cand in cand, sa imparti un moment sau pur si simplu sa-ti tina companie, la orice ora din zi si din noapte. Sa se lase dominat si sa ii convina situatia. Sa se bucure cand te intorci, de fiecare data…

In schimb el si-a format o rutina: in fiecare seara cand se intoarce acasa, oricat de tarziu, verifica ce face prietenul sau. Daca doarmea il mangaia pe cap, daca nu… il mangaia si ii inchidea usa. In seara aceasta insa a rupt rutina. De ce? Pentru ca un junghi, de provenienta necunoscuta si cu destinatie aleatorie, il facu sa realizeze in fata usii ca nu mai are pe cine verifica. Pentru ca prietenul lui s-a dus, si tot ce va ramane este o placuta funerara cu poza si un loc concesionat langa Glina.

Cum cine?

Prietenul Lord…

Stiu. N-am mai scris de 3 luni. Sunt un porc de caine nesimtit si lenes. Si n-am raspuns la leapsa, desi aveam un draft pregatit. Si o gramada de lucuri (activitati de vacanta, Grecia, ziua mea, ziua petrecerii YP). Mea culpa…

In aceasta seara insa am participat la un alt eveniment IAA YoungPro, care a iesit la fel de misto ca si primul, doar ca mai educativ: ne-am uitat la spoturile care au castigat Gold si Grand Prix la Cannes, dimpreuna cu Andrei Cohn si Ema Prisca. Spotul care m-a impresionat mai puternic este unul cu niste clovni nostalgici.

Sloganul mi-a adus aminte de examenul de peste cateva ore – si cuvintele tovarasului Lenin…

Din cand in cand imi face placere sa umplu cada cu apa calda si sa zac o ora-doua. Si in timp ce ma fierb ca un japonez, citesc. Apoi, sub dus, imi las gandurile sa zburde liber.

In cazul de fata citeam “Caderea advertisingului si ascensiunea PR-ului” pentru un referat si ma enervam, ca tineam cu echipa adversa… asa ca am pus cartea jos si mi-am adus aminte de reclama Cosmote in care am facut figuratie (nu, nu sunt recognoscibil) alaturi de, printre altii, o studenta la Teatru. Urmatoarea asociere, pornind de la teatru, a fost spectacolul O seară cu Radu Beligan, in care am fost impresionat inca o data de maestru. Si nu spun ‘maestru’ din mimetism, respect hamstericesc sau stereotip de exprimare, ci pentru ca asta este, un adevarat maestru. Pe scena si inafara ei. Discursul, lung de peste o ora, tinut in conditiile in care era externat abia de cateva zile, era scris cu pricepere si eruditie, umor si ‘nobleta’. Dar, mai ales, sinceritate. Inainte nu intelegeam expresia “monstru sacru”, mi se parea o exagerare.

Concluzie: teatrul este o meserie de cultura. Se pune intrebarea: mai este sau era?

Pauza publicitara: Stimati tovarasi, astazi se implineste un an de activitate pe blog.

Nisat vs. Banal

Greseala elementara: am vrut sa par ceea ce nu sunt – baiatul bun, prietenul de nadejde, care te surprinde in momente de slabiciune, catalizate de alcool. Prea banal…
Strategie dezirabila: sinceritate, onestitate, agresivitate, asertivitate – eu sunt superficialul misogin care reifica sexual femeile, capabil de ceea ce tu iti doresti dar nu poti din cauza constrangerilor sociale – sex fara obligatii – de dragul satisfacerii celui mai puternic instinct uman. Imi asum aceasta nisa…

Asadar: pozitionati, pozitionati, pozitionati!