Insemnarile Hedonistului Noctambul

Din cand in cand imi face placere sa umplu cada cu apa calda si sa zac o ora-doua. Si in timp ce ma fierb ca un japonez, citesc. Apoi, sub dus, imi las gandurile sa zburde liber.

In cazul de fata citeam “Caderea advertisingului si ascensiunea PR-ului” pentru un referat si ma enervam, ca tineam cu echipa adversa… asa ca am pus cartea jos si mi-am adus aminte de reclama Cosmote in care am facut figuratie (nu, nu sunt recognoscibil) alaturi de, printre altii, o studenta la Teatru. Urmatoarea asociere, pornind de la teatru, a fost spectacolul O seară cu Radu Beligan, in care am fost impresionat inca o data de maestru. Si nu spun ‘maestru’ din mimetism, respect hamstericesc sau stereotip de exprimare, ci pentru ca asta este, un adevarat maestru. Pe scena si inafara ei. Discursul, lung de peste o ora, tinut in conditiile in care era externat abia de cateva zile, era scris cu pricepere si eruditie, umor si ‘nobleta’. Dar, mai ales, sinceritate. Inainte nu intelegeam expresia “monstru sacru”, mi se parea o exagerare.

Concluzie: teatrul este o meserie de cultura. Se pune intrebarea: mai este sau era?

Pauza publicitara: Stimati tovarasi, astazi se implineste un an de activitate pe blog.

Nisat vs. Banal

Greseala elementara: am vrut sa par ceea ce nu sunt – baiatul bun, prietenul de nadejde, care te surprinde in momente de slabiciune, catalizate de alcool. Prea banal…
Strategie dezirabila: sinceritate, onestitate, agresivitate, asertivitate – eu sunt superficialul misogin care reifica sexual femeile, capabil de ceea ce tu iti doresti dar nu poti din cauza constrangerilor sociale – sex fara obligatii – de dragul satisfacerii celui mai puternic instinct uman. Imi asum aceasta nisa…

Asadar: pozitionati, pozitionati, pozitionati!